Prezentare generală a cruciadelor (partea a 2-a)

În secvența video anterioară am vorbit despre primele cruciade care, pentru europeni, și-au atins scopul. Ei au recuperat o mare parte a Țării Sfinte de la musulmani. Imperiul Bizantin a recuperat o mare parte din teritoriile din Asia Mică de la turcii selgiucizi, și ei musulmani. În următoarele decenii, dominația europeană asupra Țării Sfinte s-a întărit și mai mult. Avem aici o variantă mărită cu situația de la acea vreme. Putem vedea statele cruciate care au fost fondate aici sub forma unor regate. Așa cum spuneam în secvența video anterioară, deși, aparent, scopul cruciadelor a fost de a ajuta Bizanțul să recupereze teritorii, când cruciații au cucerit Țara Sfântă, în mare măsură au păstrat aceste teritorii și au înființat regate. Deci, suntem cam aici. Suntem cam aici pe axa timpului. Pe măsură ce înaintăm cu ceva peste un deceniu, către jumătatea secolului al XII-lea, musulmanii reușesc să recucerească o parte din teritoriu, în special, Edessa și Alep. Aceasta este perioada Cruciadei a Doua. Într-adevăr, este a doua dintre multele cruciade. Aici vorbim despre cruciadele oficiale care au primit numere, dar au fost multe altele în acești 200 de ani din Evul Mediu. Avem cruciade împotriva popoarelor germanice necreștine din nordul Europei. Avem cruciade în Spania pentru recucerirea de teritorii după sute de ani de dominație islamică. Este vorba de Reconquista. După cucerirea Alepului și a Edessei, avem Cruciada a Doua care nu aduce schimbări importante în zona Orientului Mijlociu. Dar, spre finele secolului al XII-lea are loc un eveniment important. În 1187, sultanul Salah ad-Din, cunoscut și ca Saladin, recucerește Ierusalimul și o mare parte a Țării Sfinte. Acest lucru are loc după circa 90 de ani în care Ierusalimul este stăpânit de europeni, de statele cruciate. Occidentul, evident, reacționează, decizând să lanseze Cruciada a Treia. Cruciada a Treia are un anumit succes. Ea este puternic susținută de regii din Occident. Filip al II-lea al Franței vine la cruciadă. Regele Angliei, Richard I Inimă de Leu, participă la cruciadă. Participă Frederic Barbarossa al Sfântului Imperiu Roman. Când mă refer la Sfântul Imperiu Roman e, de fapt, vorba de Germania medievală. Dar, pe drumul spre cruciadă, Frederic Barbarossa se îneacă într-un râu. Armatei sale îi scade moralul și mulți soldați se întorc, dar Filip al II-lea și Richard Inimă de Leu se confruntă cu Saladin și recâștigă anumite zone, mai ales zona Acrei și reușesc să obțină unele concesii de la Saladin, pelerinii creștini neînarmați putând vizita Țara Sfântă și mai ales Ierusalimul. Saladin moare spre finele secolului al XII-lea. La începutul secolului al XIII-lea avem Cruciada a Patra. Este un moment interesant, deoarece cruciații, cu ajutorul negustorilor venețieni, intră în contact cu pretendentul la tron din Imperiul Bizantin. Ei speră că dacă îl ajută să recupereze tronul, acesta le va asigura resurse pentru cruciadă. Reușesc să îl repună pe tron, dar izbucnește o revoltă și este înlăturat. Cruciații nu primesc nimic, dar au nevoie de bani ca de aer. Astfel că decid să atace Constantinopolul. Așa cum am mai spus, acest lucru aruncă în aer relațiile dintre Răsărit și Apus. Am vorbit deja despre Marea Schismă din 1054, dar acum, Europa Occidentală care se află sub autoritatea Bisericii de Rit Latin sau Romano-Catolice jefuiește Constantinopolul, capitala Imperiului Bizantin sau a Imperiului Roman de Răsărit, cel mai important oraș al creștinătății răsăritene. Iar după ce trec orașul prin sabie, cruciații își împart Imperiul Bizantin. Se vede aici cum l-au împărțit. Cruciada a Patra nu și-a atins scopul în Țara Sfântă, dar, pentru moment, a destrămat Imperiul Bizantin. În 1261, Constantinopolul este recucerit de bizantini, dar este doar începutul sfârșitului pentru Imperiul Bizantin, având în vedere că circa jumătate de secol a fost sub stăpânire occidentală. Ierusalimul fiind încă în mâinile musulmanilor, mulți occidentali sunt nemulțumiți. Iar în 1212 este posibil să fi avut loc un eveniment important. Există informații despre o Cruciadă a Copiilor. Poveștile despre Cruciada Copiilor spun că un copil... ...există diverse versiuni, dar ideea generală este că Isus i-a spus să ia alți inocenți și să meargă în Țara Sfântă să-i convertească pe musulmani. Așa că sunt zeci de mii de copii care se pun în mișcare, dar nu ajung în Țara Sfântă. Pe drum, unii mor de foame, alții sunt vânduți ca sclavi. Istoricii actuali nu sunt siguri dacă aceste evenimente s-au întâmplat. De aceea am pus un semn de întrebare în dreptul Cruciadei Copiilor. Dar indiferent dacă este adevărat sau nu, în primul sfert al secolului al XIII-lea, Ierusalimul este încă la musulmani. Începe Cruciada a Cincea pentru recucerirea Ierusalimului, dar aceasta eșuează. În sfârșit, se lansează Cruciada a Șasea, reușindu-se recucerirea unor zone din Țara Sfântă. Dar la scurt timp după aceea, avem o cruciadă care nu a primit număr, Cruciada Baronilor, care concurează cu Prima Cruciadă din perspectiva recuceririi de teritorii. După Cruciada Baronilor, așa cum se vede aici, se reușește recuperarea unui teritoriu întins. Dar, apoi, în 1244, musulmanii recuceresc Ierusalimul. Urmează Cruciadele a Șaptea, a Opta și a Noua. Mai sunt și alte evenimente numite uneori cruciade, dar care, în general, nu și-au atins scopul. Către sfârșitul secolului al XIII-lea și începutul secolului al XIV-lea, Țara Sfântă reintră sub stăpânire islamică. Aceasta este harta regiunii la începutul secolului al XIV-lea. După cum se poate observa, musulmanii au recucerit nu numai Țara Sfântă, ci și o mare parte din Asia Mică, Constantinopolul fiind singurul rămas sub stăpânire bizantină. Această situație durează până în 1453, când orașul este cucerit de turci. Dacă ne uităm la harta de la început și la cea de aici, puteam vedea că situația din Țara Sfântă nu s-a schimbat mult în urma cruciadelor. Au fost zone unde cruciadele și-au atins scopul sau unde strategia cruciaților a fost corespunzătoare. În secolul al XIV-lea, o mare parte a Peninsulei Iberice era deja recucerită de regatele creștine de la musulmani, În această perioadă, musulmanii rămân doar cu Granada. Deci, Reconquista și-a atins scopul într-o mare măsură și va continua până în 1492 când ultimii musulmani vor fi alungați din Spania. Un lucru care mi-a dat de gândit când am studiat cruciadele a fost, mai ales în cazul Ierusalimului, că a trecut ba la unii, ba la alții. Și ca să ne dăm seama cum s-a întâmplat, ne putem uita pe axa timpului. Cu verde avem Ierusalimul sub dominație islamică, iar cu roșu sub dominație creștină. După Prima Cruciadă stăpânirea se schimbă. Rămâne la creștini până când Saladin îl recucerește. Musulmanii dețin controlul până la Cruciada a Șasea, când creștinii recuceresc unele teritorii și chiar părți din Ierusalim. Mai ales în timpul Cruciadei Baronilor, se recuperează o mare parte din teritorii, dar, în 1244, Ierusalimul este recucerit de musulmani.