O cursă contra timp: manuscrisele și conservarea digitală

(muzică de pian) Sunt în Hill Museum and Manuscript Library din cadrul Abației și Universității Sf. Ioan din Collegeville, Minnesota. Această colecție este uimitoare, iar ceea ce faceți aici pentru a digitiza manuscrisele este un lucru foarte important. Avem aici un manuscris. [părintele Stewart] Este un manuscris din Egipt, din secolul al XIV-lea. Nu este ceva obișnuit, fiindcă, în general, colecția cuprinde microfilme sau imagini digitale. Urmăm principiul păstrării manuscriselor în locurile de proveniență, conform practicilor privind patrimoniul cultural mondial, le digitizăm și le partajăm online cu cercetători din toată lumea. Astfel, colaborăm cu comunitățile care au păstrat aceste obiecte istorice prețioase timp de multe secole, adesea cu eforturi enorme. [dr. Harris] În perioada colonială, am fi luat manuscrisele, și le-am fi adus în Europa, dar acum lăsăm aceste obiecte importante în locurile în care au fost create. [părintele Stewart] British Library, Bibliothèque Nationale din Franța sunt biblioteci excepționale, iar majoritatea manuscriselor de acolo au fost colecționate în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea de persoane care le cumpărau din locuri unde sărăcia sau lipsa capacității de a înțelege ce erau aceste materiale determinau oamenii să le vândă, pentru a obține astfel banii și resursele de care aveau atâta nevoie. Acum lucrurile s-au schimbat. Au apărut comunități, organizații și birouri guvernamentale dedicate patrimoniului cultural, care nu existau mai demult. [dr. Harris] Cărțile, manuscrisele și antichitățile erau colecționate fără să se ia în considerare efectele îndepărtării lor din comunitățile din care proveneau. [părintele Stewart] Se credea că oamenii din afara Europei, a Occidentului, care aveau tradiții religioase străvechi, dar diferite, nu erau capabili sau destul de rafinați pentru a aprecia și a avea grijă de aceste obiecte, deși aveau o legătură profundă cu ele la nivel cultural și lingvistic, care, pentru cineva din afară, e imposibil de reprodus. [dr. Harris] Mănăstirile se ocupă de conservarea și copierea manuscriselor de sute de ani. [părintele Stewart] Avem imaginea călugărilor medievali copiind manuscrise. Au existat momente, mai ales în Evul Mediu Timpuriu, când continuitatea transmiterii cunoștințelor era în pericol. Mulțumită mănăstirilor, chiar dacă structurile sociale și guvernele erau în colaps, lanțul nu a fost întrerupt. A fost mereu așa, pentru că în mănăstiri sunt persoane care citesc. Călugării trebuie să citească zilnic cărțile sfinte. Nu doar Biblia, ci și comentarii, opere teologice, texte filosofice, care ajută la înțelegerea scrierilor teologice, lucrări științifice, matematică. Cunoașterea universală este extrem de importantă, chiar și pentru cultura monahală. [dr. Harris] Acum continuăm tradiția nu doar prin digitizarea manuscriselor, ci și prin punerea acestora la dispoziția unui public mai larg. [părintele Stewart] Mergem într-un loc și fotografiem manuscrisele. Deci, așa cum călugării din vechime aveau noțiunea unei culturi universale, și noi considerăm că fiecare carte scrisă de mână merită să fie digitizată. Nu putem decide acum ce va fi considerat interesant peste o sută de ani. [dr. Harris] Biblioteca nu digitizează doar manuscrise creștine, ci și manuscrise legate de alte tradiții religioase. [părintele Stewart] Recent, am lucrat cu colecții de manuscrise islamice aflate în locuri expuse la riscuri. [dr. Harris] Biblioteca colaborează cu sute de alte biblioteci din toată lumea. [părintele Stewart] Până acum am lucrat cu circa 500 de biblioteci. [dr. Harris] Ideea de accesibilitate este deci, fundamentală. [părintele Stewart] Și complexă. Nu vorbim strict de cercetători din universitățile americane, care doresc să lucreze de acasă, ci și de a servi comunitățile din locurile unde digitizăm manuscrisele, unde, din diverse motive, localnicii nu pot avea acces la ele. În alte cazuri, ca în Irak și Siria, unde am lucrat recent, manuscrisele originale nu mai există. Sperăm să putem promova domenii de cercetare care să studieze legăturile dintre comunități. Unul dintre avantajele noastre față de bibliotecile tradiționale din țările în curs de dezvoltare sau din Orientul Mijlociu, este faptul că acestea tind să reprezinte o singură cultură, o singură limbă, un singur loc. Iar oportunitatea studiului comparativ al manuscriselor devine din ce în ce mai importantă. Noi avem manuscrise ale creștinismului apusean și răsăritean, precum și multe materiale despre Islam, în arabă, persană și în limbi indigene din Africa. Astfel va fi posibilă dezvoltarea unui nou tip de cercetare. [dr. Harris] Deci, este o abordare globală și interdisciplinară, facilitată de această conservare digitală. Iar acest lucru se întâmplă la o scară fără precedent în istoria omenirii. Unul dintre cele mai mari proiecte ale bibliotecii este digitizarea manuscriselor salvate recent din Timbuktu. [părintele Stewart] Manuscrisele au fost scoase din Timbuktu cu puțin timp înainte ca jihadiștii să preia controlul asupra regiunii. Manuscrisele care au fost scoase de acolo și cele care au rămas, ne vor ajuta să avem o imagine mai cuprinzătoare despre cultura manuscriselor și viața intelectuală din Timbuktu. Un aspect fascinant legat de manuscrisele din Timbuktu este faptul că există mai multe documente care creează imaginea unui loc ce a reprezentat cândva un punct de legătură important, nu doar pentru comerț și pentru viața intelectuală, ci și pentru circulația oamenilor prin legăturile dintre Timbuktu și Spania sau dintre Timbuktu și Egipt. Așadar, aceste mari centre ale culturii islamice erau conectate iar oamenii din epoca premodernă circulau mult mai mult decât se credea. [dr. Harris] E o activitate importantă, Mali fiind în continuare o zonă instabilă, iar jihadiștii radicali pot chiar să vizeze manuscrisele, care, deși sunt scrise în arabă, multe dintre ele având subiecte islamice, nu se înscriu în ideea lor despre ce ar trebui să fie Islamul. [părintele Stewart] Riscuri au fost și sunt încă. Acum descoperim faptul că volatilitatea culturii din multe părți ale lumii reprezintă un risc deosebit, fiindcă lucrurile pot fi distruse complet mult mai rapid decât în epoca pretehnologică. Apoi, există și accidente. Mari biblioteci din lume au fost distruse de incendii. Marea arhivă din Köln, Germania, s-a prăbușit din cauză că sub ea se construia o nouă linie de metrou. [dr. Harris] Dacă ar fi fost digitizate, încă le-am avea. [părintele] Multe sunt pe microfilm. [dr. Harris] Felicitări! (râde) Vă mulțumim mult pentru tot ce faceți! (muzică de pian)