Conţinutul principal

Viena Dioscurides

Scris de Dr. Courtney Tomaselli

Pentru mulți, termenul "artă bizantină" invocă imagini mistice ale unor figuri sfinte aflate pe icoane și mozaicuri de aur. Dar atunci când deschidem paginile bogat ilustrate ale manuscrisului bizantin numit

, am putea fi surprinși să descoperim ilustrația realistică a unui păun. În ciuda deteriorării, încă putem vedea cum păunul își umflă pieptul albastru și își prezintă penele, parcă defilând de-a lungul paginii. Manuscrisul are 491 de

, cu mai bine de 400 de imagini cu plante și animale. Dacă continuăm să răsfoim, vom găsi imagini cu experți în medicină, plante terapeutice și otrăvitoare, animale, păsări, personificări ale unor idei abstracte și portretele unei prințese. Subiectul științific și ilustrațiile realistice ale acestei cărți se află într-un contrast puternic cu clișeele comune ale artei bizantine, cum că ar înfățișa doar teme spirituale. Dar pentru cine a fost făcută această carte și de ce?

Manuscrisul a fost produs în c. 512 e.n. pentru prințesa imperială Anicia Iuliana din Constantinopol, capitala Imperiului Bizantin. Este o compilație cu diverse texte științifice diferite, dar acestea nu sunt prezente în întregime și au fost revizuite sau parafrazate. De obicei, nu știm unde sau când (sau de către cine) au fost create majoritatea manuscriselor bizantine din antichitatea târzie, iar istoricul proprietarilor poate fi urmărit doar foarte rar (manuscrisele fiind obiecte portabile). Prin toate acestea, este remarcabil că avem aceste informații pentru Viena Dioscurides.

Textele din Viena Dioscurides

O mare parte din Viena Dioscurides este dedicată unei ediții revizuite a unei cărți scrise cu câteva secole mai înainte, numită De materia medica (Despre materialele medicale) scrisă de Dioscoride din Anazarbus, un medic care a lucrat în armata romană în sec. I e.n. Lucrarea lui a înșirat proprietățile terapeutice a sute de plante și animale. De materia medica a fost populară și influentă vreme de 1500 de ani, până în Renaștere, bucurându-se apoi de o largă circulație în sec. XIX. Deși ne-au supraviețuit mai multe manuscrise ale acestui text, Viena Dioscurides este cea mai veche versiune ilustrată. În acest manuscris, fiecare rubrică oferă informații despre când și cum se recoltează o plantă, precum și instrucțiuni pentru prepararea și folosirea diverselor părți ale plantei.

Sunt incluse în Viena Dioscurides și:

un poem anonim care vorbește despre 16 plante vindecătoare (Carmen de viribus herbarum)
parafrazări în proză ale unor poeme despre mușcăturile animalelor veninoase, otrăvuri și antidoturile lor (Theriaca și Alexipharmaca de Nicander din Colofon)
un poem despre pești (Halieutica de Oppian). Ilustrațiile pentru acestea nu au fost niciodată începute, iar spațiile rezervate lor au rămas goale (multe manuscrise ilustrate au fost lăsate incomplete din cauza timpului limitat, a bugetului și/sau a disponibilității artiștilor sau a materialelor)
o parafrazare în proză a unui poem despre prinderea păsărilor (Ornithiaca de Dionysius din Filadelfia)

Primele pagini

Viena Dioscurides se deschide cu o serie de imagini cât toată pagina (fără legături cu textul De materia medica), începând cu ilustrația unui păun, dar această folie este foarte deteriorată și e posibil să nu mai fie în ordinea corectă, cel mai probabil făcând parte inițial din Ornithiaca, care apare mai târziu în manuscris (și include alte imagini cu păsări).

Presupunând că prima folie a fost legată greșit, manuscrisul a fost conceput pentru a începe cu două miniaturi de-o pagină care înfățișau 14 doctori și autori de texte medicale faimoși din antichitate, identificați după inscripții. Centaurul Chiron, care a oferit lumii medicina, conform mitologiei grecești, stă pe picioarele lui de cal în centrul jumătății superioare a folio 2v. Dioscoride apare din profil pe folio 3v, în dreapta sus. Aceste imagini cu doctori anunță funcția medicală a cărții și lasă impresia unor cunoștințe vaste și a autorității în domeniu, prezentându-l în același timp pe Discuride ca și pe o figură importantă în cadrul tradiției medicale. De asemenea, acestea reflectă statutul cărții de manuscris de lux creat pentru un patron de elită.

Dioscoride (medicul grec din sec. I după care este numit volumul) apare și pe alte pagini. Într-una din imagini, apare în postura comună a unui portret de autor, din profil, precum apar și cei patru evangheliști în Evangheliile bizantine și cele medievale din vest. Dioscoride arată spre o

a Descoperirii, înfățișată peste fundalul unui cer albastru. Imaginea este o trimitere la procesul de colectare a specimenelor proaspete din natură.

Descoperirea ține în mână rădăcina unei plante de mătrăgună, despre care se credea că poate vindeca durerile de cap, de urechi, guta și nebunia. Credințele vremii îndemnau la folosirea câinilor flămânzi pentru recoltarea mătrăgunii, despre care se credea că scotea un urlet care îi ucidea pe cei care îl au auzeau atunci când era scoasă din pământ.

Următoarea imagine—amplasată aparent la interior, într-un spațiu arhitectural—include o personificare a Inteligenței, care ține în mână mătrăguna pentru ca un artist să o copieze în timp ce Dioscoride scrie într-un codice. Luate împreună, imaginile sugerează observațiile personale ale autorului față de lumea naturală și erau menite, probabil, să transmită faptul că informația din De materia medica (și din Viena Dioscurides) este corectă și de încredere.

Portretul dedicat Aniciei Iuliana

În timp ce multe manuscrise bizantine de lux prezintă imagini cu patroni puternici de sex masculin, precum împărații sau mai marii bisericii, Viena Dioscurides ne oferă o imagine gradioasă cu Anicia Iuliana și, prin asta, ilustrează influența pe care o puteau avea femeile aristocrate, bogate, în patronajul artelor și arhitecturii în Imperiul Bizantin.

Anicia Iuliana era o aristocrată bogată cu origini imperiale din ambele părți ale familiei sale și era fiica Împăratului Roman de Apus, Olybrius. Atât soțul, cât și fiul ei, au deținut funcția de

. Ca și o matroană bogată din perioada romană târzie, Iuliana ar fi fost responsabilă pentru îngrijirea medicală a gospodăriei sale mari, care includea atât servitori, cât și sclavi. Pentru ea, Viena Dioscurides reprezenta un manuscris practic, dar și un obiect de lux.

Iuliana stă între personificarea Mărinimii (stânga) și a Prudenței (dreapta). Mărinimia ține în mână monede de aur, în timp ce Prudența ține o carte închisă. Personificarea mai mică, îmbrăcată în alb, a Recunoștinței Artelor se apleacă în fața Iulianei și îi sărută pantoful roșu. Un putto (figură de copil, de obicei înaripată), identificat ca fiind "Dorința femeii ctitor" ține o carte deschisă peste care Iuliana lasă să cadă monede de aur. Rama formează triunghiuri în care găsim numele Iuliana (ΙΟΥΛΙΑΝΑ), scris cu litere mari de aur. În final, mici putti în ecoansoanele ramei (triunghiurile albastre) realizează activități de construcție, dar sunt greu de observat din cauza deteriorării.

O formă împletită circulară înrămează portretul Iulianei, lucru neobișnuit, dacă nu chiar unic, în cadrul decorării manuscriselor, dar apare în mozaicurile de podea, textilele și bijuteriile din antichitatea târzie, fiind considerată un element apotropaic (ceva care apără purtătorul de rău). Prin încercuirea imaginii Iulianei, se sugerează ideea că oferă protecție atât Iulianei, cât și manuscrisului său.

O linie neagră trece prin interiorul octogonului format de împletitura care o înrămează pe Iuliana. Pe această linie este imprimat un acrostih—un poem, în care literele inițiale ale versurilor alcătuiesc un cuvânt sau o propoziție. Acrostihul, în versiunea originală, ne oferă literele Iuliana (ΙΟΥΛΙΑΝΑ), iar poezia în română sună cam așa:

"Glorie ție, oh, prințesă, Honoratae te elogiază și te preamărește cu cele mai de seamă laude; căci Mărinimia ta îți face numele cunoscut în întreaga lume. Tu faci parte din familia Anicii, iar tu ai construit un templu Domnului, înalt și frumos." [1]

În acest poem, oamenii din districtul Honoratae din Constantinopol, par să-i mulțumească Iulianei pentru ctitorirea unui "templu", adică o biserică, în cartierul lor. Cronicarul Teofan menționează că Iuliana a plătit pentru construirea unei biserici închinate Fecioarei Maria în districtul Honoratae al Constantinopolului în 512 e.n., oferind o dată aproximativă pentru crearea manuscrisului, presupunând că acesta a fost comisionat pentru a-i mulțumi Iulianei cam în aceeași perioadă în care fost construită biserica din Honoratae.

Iuliana, înfățișată ca ctitor și patron în Viena Dioscurides, a comisionat sau renovat numeroase biserici în Constantinopol. Cea mai mare realizare a sa, Biserica Sf. Polieuct (acum în ruine), înfățișa o dedicație înscripționată pe pereții navei, comparând-o pe Iuliana cu împărații Constantin, Teodosiu și cu regele biblic, Solomon—cu toții mari fondatori și ctitori.

Iuliana este înfățișată stând pe un scaun cu capete de grifoni și fără spătar, purtând veșminte purpurii și aurite, pantofi roșii și un acoperământ de cap precum o diademă. Hainele sale ne duc cu mintea la reprezentările lui Iustinian și ale Teodorei din mozaicurile de secol VI de la Bazilica San Vitale din Ravenna. Iuliana împrăștie monede de aur, un gest făcut de obicei de noul consul atunci când își prelua funcția. Această reprezentare elevată reflectă, fără îndoială, statutul său aristocratic, dar pare că sugerează și autoritate imperială, ridicând întrebări față de motivul pentru care Iuliana a fost înfățișată în acest mod și dacă aceasta își dorea să domnească.

De materia medica

De materia medica (Despre materialele medicale) ocupă aproximativ trei sferturi din manuscris, iar majoritatea ilustrațiilor sale au fost conservate. În general, acestea sunt ilustrații de-o pagină ale unor plante sau animale, alături de textul corespunzător scris în grafia uncială (o grafie doar din litere mari) grecească peste spații goale sau pe marginile foliilor. Majoritatea ilustrațiilor, precum cea a murelor de mai sus, prezintă multiple stadii ale ciclului de viață al plantei, pentru a ajuta la utilizare și recoltare. În această ilustrație grațioasă, planta cu țepi pare să crească în fața ochilor noștri, pe măsură ce se înconvoaie de-a lungul paginii, dându-i frunze, flori și mure de diverse mărimi.

Dar, deși aceste ilustrații par extrem de naturalistice, ele nu corespund în totalitate cu natura. Pliniu cel Bătrân, un autor și naturalist din sec. I e.n. a fost împotriva ilustrării textelor despre plante, din cauza posibilității unor desene incorecte. Artiștii cărții Viena Disocurides nu au lucrat cu modele naturale, ci probabil au copiat exemplarele din picturi pe panouri de lemn, deși e posibil să fi copiat și din alte manuscrise ilustrate.

Ilustrațiile celorlalte texte

Carmen de viribus herbarum este întreruptă de o ilustrație de-o pagină a unui coral, considerat în antichitate ca fiind plantă. Coralul dens, precum un labirint, se ridică dintr-o apă, care este ocupată de o personificare fantastică—probabil a mării—cu clești de homar în păr, alături de un monstru marin și alte creaturi. Restul lucrării Carmen de viribus herbarum conține ilustrații mai mici care se intercalează cu textul.

În următorul text, Ornithiaca, un poem despre vânătoarea de păsări, există o ilustrație de-o pagină a 24 de păsări într-un cadru segmentat. Păsările realistice din ilustrația de mai jos par dornice să evadeze din colivia lor: o parte dintre ele calcă peste cadru ori își trec capetelele, ciocurile sau penele cozilor peste delimitările cadrului.

Viața de apoi a manuscrisului

Viena Dioscurides a rămas în Constantinopol (astăzi Istanbul) până spre sfârșitul anilor 1560. Nume de plante scrise în minuscula grecească, latină, franceza veche, ebraică și arabă dovedesc faptul că a continuat să fie utilizată pe măsură ce a trecut prin mâinile celor care au controlat Constantinopolul de-a lungul celor o mie de ani de la crearea manuscrisului. A fost copiată de multe ori și a fost restaurată în 1406, pe când se afla la Mănăstirea Sf. Ioan Prodromos.

Viena Dioscurides a fost achiziționată, în cele din urmă, de Moise Amon, un medic evreu apropriat sultanului otoman, Suleiman Magnificul. Ambasadorul Sfântului Imperiu Roman la curtea otomană din anii 1550 a văzut manuscrisul în timp ce se afla la Constantinopol și a încurajat achiziționarea sa ulterioră de către împăratul Maximilian al II-lea, remarcând conținutul, ilustrațiile și vechimea manuscrisului. În 1592, a fost depozitat la Biblioteca Imperială din Viena, care a devenit mai târziu Österreichische Nationalbibliothek (Biblioteca Națională a Austriei), unde se află și în prezent.

Note:

[1] Bente Kiilerich, “The Image of Anicia Juliana in the Vienna Dioscurides: Flattery or Appropriation of Imperial Imagery?,” Symbolae Osloenses 76, nr. 1 (2001): p. 171.

Resurse suplimentare

Copie a manuscrisului inclusă în Der Wiener Dioskurides: Codex Medicus Graecus 1 Der Österreichischen Nationalbibliothek de Dioscoride Pedanius, ed. Otto Mazal, două volume. (Graz: Akademische Druck u. Verlagsanstalt, 1998).

M. Aceto et al., “First Analytical Evidences of Precious Colourants on Mediterranean Illuminated Manuscripts,” Spectrochimica Acta. Part A, Molecular and Biomolecular Spectroscopy vol. 95 (2012), pp. 235–45.

Leslie Brubaker, “The Vienna Dioskorides and Anicia Juliana,” in Byzantine Garden Culture, ed. Antony Robert Littlewood, Henry Maguire și Joachim Wolschke-Bulmahn (Washington, D.C.: Dumbarton Oaks Research Library and Collection, 2002), pp. 189–214.

Walter Emil Kaegi, Anicia Juliana (Oxford University Press, 2005).

Bente Kiilerich, “The Image of Anicia Juliana in the Vienna Dioscurides: Flattery or Appropriation of Imperial Imagery?,” Symbolae Osloenses, vol. 76, nr. 1 (2001): 169–90.

Stavros Lazaris, “Scientific, Medical and Technical Manuscripts,” din A Companion to Byzantine Illustrated Manuscripts, ed. Vasiliki Tsamakda, Brill’s Companions to the Byzantine World 2 (Boston: Brill, 2017), pp. 55–113.

Geoffrey S. Nathan, “The Vienna Dioscorides’ Dedication to Anicia Juliana: A Userpation of Imperial Patronage?,” din Basileia: Essays on Imperium and Culture in Honour of E. M. and M. J. Jeffreys, ed. Geoffrey S. Nathan și Lynda Garland, Byzantine Australiensia 17 (Virginia, Queensland, Australia: Centre for Early Christian Studies, Australian Catholic University, 2011).

Dioscorides Pedanius, De Materia Medica: Being an Herbal with Many Other Medicinal Materials: Written in Greek in the First Century of the Common Era: A New Indexed Version in Modern English, ed. Tess Anne Osbaldeston și Robert P. Wood (Johannesburg: IBIDIS, 2000).

Joshua J. Thomas, “The Illustrated Dioskourides Codices and the Transmission of Images during Antiquity,” The Journal of Roman Studies, vol. 109 (2019), pp. 241–73.

Scris de Dr. Courtney Tomaselli

Vrei să te alături conversației?

Conectare

Ordonare după:

Nici o postare încă.

Înțelegi engleza? Dă clic aici pentru a vedea mai multe discuții care au loc pe site-ul în limba engleză al Khan Academy.

Istoria artei

Curs: Istoria artei > Unitatea 6