Supermodele medievale

Acest eseu este dedicat unui tip de manuscris medieval aparte și rar întâlnit: cartea cu modele. O plăcere pentru ochi, o astfel de carte era plină de desene și picturi menite să arate scribilor și iluminatorilor cum să decoreze litere, cum să picteze inițiale sau cum să adauge segmente mari de decorațiuni pe pagină. În cadrul acestei tradiții, două feluri de cărți cu modele se pot distinge. Unele funcționau pe post de manuale de instrucțiuni. În acestea, desenele puteau fi însoțite de o explicație care îi instruia pe artizani cum să procedeze, de obicei printr-un proces pas cu pas. Alte cărți cu modele par să fi funcționat doar ca surse de inspirație: acestea ofereau o gamă largă de forme și desene din care artizanul putea alege.

Nivelul de sofisticare al cărților cu modele care au supraviețuit variază foarte mult. În jumătatea inferioară a spectrumului se află cărți care doar îți arată cum să faci litere mari cu niște decorații minore. În jumătatea superioară, în contrast, se află cărți cu exemple de design-uri de calitate și litere istorizate sofisticate ce conțin scene și personaje. Evident, nevoile artizanilor variau; precum o făceau și gusturile cititorilor medievali. Această variație face cărțile cu modele atât de fascinante, atât ca și obiecte fizice, cât și ca artefacte culturale.

Începem în jumătatea inferioară a spectrumului, unde anumite cărți cu modele doar arătau scribilor cum să execute o anumită grafie sau cum să deseneze litere mari—cea mai simplă formă de decorațiune. Imaginea de mai sus ne arată două pagini din Cartea cu modele pentru scribi a lui Gregorius Bock, care oferă instrucțiuni pentru ambele modele arătate (mai multe despre manuscris aici). Produs în 1510-1517, prima parte a acestei mici cărți pe pergament conține o serie de alfabeturi în diferite grafii, unele fiind evident influențate de typeface-urile tipografice. A doua parte conține inițiale decorate și aranjate în ordine alfabetică. În introducerea acestui manual, Gregorius oferă o dedicație pentru vărul său, Heinrich Lercher Wyss din Stuttgart, care era scribul Ducelui de Württemberg. Aranjamentul conținutului ne arată cum Heinrich probabil că a folosit cartea: răsfoia paginile până găsea un alfabet sau o literă mare care îi plăcea.

Deși literele lui Bock sunt o plăcere pentru ochi, mai ales pentru un istoric, design-urile sale nu sunt extraordinare. Mai complexe—dar încă relativ simple—sunt modelele oferite de o carte mult mai veche aflată la Fitzwilliam Museum în Cambridge. Aceasta pare să fie cea mai veche carte cu modele pentru inițiale care a supraviețuit: datează din c. 1150 și a fost realizată și folosită într-un atelier toscan. Alegerile sunt mult mai limitate față de exemplul anterior: copia de la Cambridge nu oferă alfabete multiple, nici nu oferă o varietate mare de inițiale (de fapt, doar 20 sunt prezente). Interesant este că, anumite manuscrise care au supraviețuit, conțin litere decorate care par să fi fost modelate după cele din această carte sau una similară ei (precum British Library, Harley MS 7183).

În jumătatea superioară a spectrumului se află cartea cu modele cunoscută ca și Macclesfield Alphabet Book. A fost făcută și folosită în Anglia secolului XV, aparent pentru transmiterea de idei către decoratori sau asistenții lor. Artizanii aveau o selecție largă din care să aleagă, din moment ce putem găsi 14 alfabete diferite în paginile sale. Totuși, ceea ce face această carte specială este calitatea și manierea în care literele au fost realizate: formele lor sunt făcute din figuri umane în diverse poziții incomode—făcând exerciții de yoga, am putea spune.

Un subiect similar este întâlnit și în Cartea cu alfabete a artistului italian Giovannino de Grassi (deasupra). Această carte a fost creată la curtea Visconti din Milano și înfățișează atât litere inițiale, cât și desene individuale. Familia Visconti erau importanți patroni ai artelor, așa că este de înțeles de ce le vedem generozitatea extinsă și în lumea producției de cărți.

Giovannino era cunoscut pentru reprezentările de animale exotice în habitatul lor natural, iar această carte oferă și ea astfel de imagini. Paginile sale au stat drept modele pentru alți artiști care doreau să reproducă reprezentările sale realistice (imaginea cu gheparzi de mai sus provine din atelierul său).

Mai sofisticate sunt cărțile cu modele care arată cum se pot realiza decorațiuni elaborate care merg de-a lungul marginii unei pagini. Aceste decorațiuni pentru margini, cu frunzele lor ondulate și încovoieri neașteptate, pot fi dificil de reprodus. Așa-numita Carte cu modele din Göttingen, realizată în c. 1450, oferă o soluție pentru această problemă. Paginile sale nu doar că arată, pas cu pas, cum să fie realizat un model 3D cu frunze, acestea mai oferă și instrucțiuni detaliate precum:

Desenele și instrucțiunile se complementează unele pe celelalte. Din când în când, instrucțiunile spun "precum este arătat aici" sau "precum se vede în imagine". O carte cu modele cu greu poate fi mai clară decât aceasta: în timp ce cărțile cu alfabete arătate mai devreme erau, mai mult sau mai puțin, menite doar să-l inspire pe artist, cartea din Göttingen chiar îl ia pe artist de mână și îl ghidează prin fiecare pas al procesului de creare. Se pare că aceste instrucțiuni au funcționat, lucru văzut într-o Biblie Gutenberg care a supraviețuit și care conține respectivele modele cu frunze (vezi imaginea de mai sus).

Modelele sunt cruciale pentru oricare proces de învățare. Observând cum se realizează un lucru, te ajută să dobândești o abilitate pe care nu o ai, pe cât te încurajează să continui să le dezvolți pe cele avute deja. Pe lângă asta, mai există o utilitate a acestor cărți cu modele care nu a fost încă menționată: patronii care vizitau atelierele artizanilor puteau răsfoi aceste obiecte pentru a vedea ce poate oferi acel producător. Având în vedere multitudinea de întrebuințări, nu este surprinzător faptul că tradiția arătată în acest text este întâlnită și în alte culturi, precum producția de cărți bizantine și arabice.

Un specimen arabic neobișnuit merită să fie punctul final al acestui text. Fragmentul arătat mai sus le-a oferit decoratorilor arabi modele cu scene din Noul Testament. Este de la sine înțeles că artizanii, care erau obișnuiți să decoreze Coranul, aveau nevoie de niște inspirație atunci când era vorba despre Biblie. Acest specimen este interesant și pentru faptul că anumite figuri au fost conturate prin găuri mici, însemnând că foaia putea fi folosită pe post de "hârtie de calc" (click pe link-ul de sub imagine pentru a vedea mai bine). Deși acestă metodă de instructaj lua întreg potențialul pentru greșeli și creativitate din procesul de creație, le permitea, totuși, decoratorilor mai puțin talentați să producă ceva frumos.

Eseu scris de Dr. Erik Kwakkel