Arta pe piatră din nordul Africii

Algeria este cea mai mare țară din Africa și este localizată aproape în întregime în deșertul Sahara. Pe teritoriul ei se află o mare concentrație de artă pe piatră. Cele mai multe situri arheologice se găsesc în sud-estul țării, aproape de granițele cu Libia și Niger, dar concentrări importante sunt și în Magrebul algerian și în munții Hoggar din zona central-sudică.

Cea mai renumită dintre aceste zone este Tassili n’Ajjer (Podișul Râurilor) din sud-est. Apa și eroziunea nisipului au săpat un cadru natural plin de culoare înguste, bolte ample și stânci alungite, descrise drept "păduri de piatră" de către arheologul și etnograful francez, Henri Lhote. Eroziunile rezultate la baza stâncilor au creat adăposturi de piatră ideale pentru pictură și gravură (stânga).

Podișul Ajjer se înalță la aproximativ 500-600 m deasupra câmpiei din Djanet, un oraș-oază și capitala Districtului Djanet, din Provincia Illizi, în sud-estul Algeriei. Regiunea este locuită încă din vremuri neolitice, când mediul era mult mai umed și favoriza dezvoltarea unei flore și faune mai extinse, așa cum se observă în numeroasele picturi pe piatră din Tassili n’Ajjer. Inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO în 1982 și devenit o Rezervație a biosferei în 1986, Tassili n’Ajjer acoperă o zonă deșertică vastă din sudul Algeriei, întinzându-se de la granițele cu Niger și Libia, la nordul și estul orașului Djanet, până la Illizi și Amguid, ocupând o suprafață de 72.000 km pătrați.

Arta pe piatră din regiunea Tassili a intrat în atenția publicului occidental în urma vizitelor și schițelor făcute de legionarii francezi, în special de către locotenentul Brenans, în anii 1930. În mai multe dintre expedițiile sale, lt. Brenans l-a luat cu el pe arheologul francez Henri Lhote, care avea să reviziteze siturile din Algeria între 1956-1970, documentând și înregistrând cele descoperite. Din păcate, anumite metode vechi de înregistrare și/sau documentare au dus la deteriorarea reprezentărilor.

Peste 15.000 picturi și gravuri în piatră, datând și de acum 12.000 de ani, se află în această regiune și au făcut podișul Tassili faimos în întreaga lume din acest motiv. Sunt reprezentate turme de vite și animale sălbatice de mari dimensiuni, cum ar fi girafe sau elefanți, precum și activități umane ca vânătoarea sau dansul. Zona este celebră în mod special pentru picturile tip "cap rotund" care au fost descrise și publicate pentru prima dată de către Henri Lhote în anii 1950. Considerate ca fiind vechi de c. 9000 de ani, unele dintre acestea sunt printre cele mai mari picturi descoperite pe continentul african, măsurând până la patru metri înălțime.

Deși stilurile și subiectele artei africane din nord variază, există și puncte comune: reprezentările sunt cel mai adesea figurative și ilustrează frecvent animale, atât sălbatice, cât și domestice. Există, de asemenea, multe reprezentări de figuri umane, uneori alături de arme și obiecte vestimentare. Acestea sunt pictate sau gravate, adeseori realizate în ambele tehnici, întâlnite deseori în același context. Gravurile sunt, în general, mai des întâlnite, deși aceasta ar putea fi o impresie lăsată din cauza gradului de conservare, datorită durabilității lor mai mari.

Contextul fizic al siturilor de artă pe piatră variază în funcție de factorii geografici și topografici—de exemplu, gravurile marocane sunt adesea găsite în aflorimente din zone stâncoase deschise, în timp ce siturile cu artă pe piatră din Djebibina, Tunisia, au fost găsite în totalitate în adăposturi de piatră. Arta pe piatră din mediul vast și auster al Saharei este adesea inaccesibilă și greu de găsit și probabil încă există numeroase lucrări pe piatră care așteaptă să fie descoperite de către arheologi; ceea ce cunoaștem până acum a fost documentat, în mare parte, în ultimul secol.

© Trustees of the British Museum