Sarcofagul Santa Maria Antiqua

(muzică) Doar ce am mers prin una din cele mai vechi biserici din Roma, Santa Maria Antiqua, iar unul din cele mai importante obiecte din ea e un minunat sarcofag creștin timpuriu. Datează de dinaintea legalizării creștinismului în Imperiul Roman, la începutul anilor 300, deci, la acel moment, creștinii practicau în secret și câteodată erau persecutați. Un sarcofag e un mormânt de piatră. A fost găsit îngropat sub biserica Santa Maria Antiqua. Să începem din partea stângă. Păi, aceasta pare o figură neobișnuită, la prima vedere, căci arată precum un zeu antic roman al mării. Arată ca Neptun. Se întinde pe valuri și ține un trident, un atribut al lui Neptun, zeul mărilor. Există și presupunerea că tridentul era și un simbol creștin timpuriu și putea face referire la cruce. Dar faptul că avem aici acest zeu al mării are sens pe măsură ce luăm colțul și privim următoarea scenă, care prezintă o navă cu două figuri în ea. Deci, e o furtună. Vedem valurile învolburate de sub navă, iar acesta e începutul poveștii lui Iona. Iona e un personaj din Vechiul Testament căruia Dumnezeu i-a poruncit să meargă în orașul Ninive și să le prevestească distrugerea. Iona nu-l ascultă pe Dumnezeu, Iona se urcă pe o navă și Dumnezeu decide să-l pedepsească trimițând o furtună. Cei de pe vapor se prind că Iona e de vină și îl întreabă, "Cum putem potolii marea?" Iar el spune, "Aruncați-mă peste bord." Și Iona este imediat înghițit de o creatură marină și stă în burta acesteia, câteodată descrisă ca fiind o balenă, pentru trei zile și trei nopți. Pentru creștinii timpurii, aceasta prevestea cele trei zile și trei nopți petrecute de Iisus în mormânt, înainte de înviere. Și acest lucru se potrivește pe un sarcofag. E despre viața de după moarte. Despre a supraviețuii morții. E o reprezentare atât de ciudată a lui Iona. Mai întâi, este gol, dar e arătat în această poziție minunată, cu cotul ridicat, cu brațul întins și picioarele încrucișate. Păi, a fost împrumutat din figura mitologică romană a lui Endymion. Endymion era un tânăr superb pe care îl iubea zeița lunii și care a primit un somn etern din partea lui Zeus, iar ideea de somn etern pașnic are sens pe un sarcofag. Ce se întâmplă deasupra? Vedem un copac și știm că, spre sfârșitul poveștii, Iona se odihnește sub un umbrar, dar oile din copac sunt curioase. E posibil să fie o referință la paradis. Continuând pe sarcofag, vedem o figură la fel de comună în imagistica creștină timpurie, și e o figură pe care istoricii de artă o numesc orant. E de obicei o figură feminină cu brațele ridicate, înțeleasă ca și o poziție de rugăciune. Acestea sunt caracteristici ideale pentru un cuplu. Bărbatul citind scriptura, femeia rugându-se, o exprimare a evlaviei sale. Interesant să notăm că fața sa și fața bărbatului de lângă ea sunt neterminate. O posibilitate e că toată sculptura era terminată, fără trăsăturile faciale, care erau terminate după ce era cumpărat, ca să poată fi cioplit după chipul cumpărătorului. Acest motiv al unei figuri masculine șezând și al femeii în picioare e derivat din, din nou, arta păgână a Romei antice. Ajungem la altă figură foarte comună în arta creștină timpurie, Iisus înfățișat ca și Bunul Păstor. Se vorbește despre Iisus ca și Bunul Păstor în Noul Testament. Dacă privim felul în care a fost cioplită figura, deși e cam îndesat, încă vedem ecouri al vechii tradiții clasice. Încă avem o urmă de contrapost. Aceasta e o figură găsită în arta Greciei antice și e transformată aici pentru a semnifica ceva foarte diferit și specific pentru comunitatea creștină. Anume, credincioșii sunt turma lui Iisus și acesta va avea grijă de ei, îi va proteja și îi va conduce spre paradis. Mergând spre dreapta, avem, probabil, cea mai recunoscută scenă creștină. O scenă a botezului și vedem apele botezului dedesubt, o figură cu barbă botezând și o figură mică ce e botezată. E posibil ca acesta să fie Ioan Botezătorul și aceea să fie o reprezentare, indiferent cât de mică, a lui Iisus. Totuși, mai e posibil să reprezinte un botez oarecare, iar acesta poate fi un convertit la creștinism. Ce este grăitor e faptul că figura botezată se uită spre o oaie. Dacă oaia reprezintă turma creștină îngrijită de Iisus, poate indica că figura chiar e Iisus. Mai vedem un porumbel sau o pasăre în copac. Poate fi doar o pasăre într-un copac, dar poate fi o referință la Duhul Sfânt, care apare la botezul lui Iisus. Dacă continuăm, găsim două figuri adiționale care țin un năvod. Sunt doi pescari. O parte din apostolii lui Iisus au fost pescari, iar Iisus spunea despre munca apostolilor ca fiind pescarii sufletelor. Găsesc motivele de pe sarcofag fascinante, fiindcă reprezintă acest moment când iconografia creștină, când povestirile creștine, prin imagini, sunt create. Deci, acest sarcofag reprezintă un exemplu timpuriu al artei creștine, înainte de Constantin, înainte de legalizarea creștinismului, cu siguranță înainte ca creștinismul să devină dominant. Și iconografia se va schimba când creștinismul devine legal, când devine religia oficială a Imp. Roman, dar e interesant să ne gândim despre nașterea unui nou vocabular artistic pentru o nouă religie în Imp. Roman. (muzică)